26 iulie 2017, ziua în care mi-am pierdut o parte din copilărie

 

Așteptam cu sufletul la gură și speram să nu fie adevărat
Îmi doream să se întâmple o minune și să te vad din nou zâmbind
O durere pe care nu o pot uita vreodată
Mi-a străpuns inima, sufletul și viaţa întreagă
Și astăzi după atâta timp încă o mai simt atât de grea în suflet
Cea mai mare dorință este să dau timpul înapoi și să te readuc la viață
Să ne mai bucuri sufletul și să mai zâmbești împreună cu noi, să te simțim aproape ca altă dată
Ne este dor de tine, un dor pe care nu îl pot descrie în cuvinte și în fiecare clipă te strigăm
Sunt mii de stele pe cer și mă întreb care e a ta
Ca să îți pot spune sărut mâna, TATAIE
Mi-am sprijinit chipul în palme, am închis ochii și derulez amintirile cu tine
Îți zăresc chipul peste tot în jurul meu, iar acea strălucire unică din privirea ta de fiecare dată când îți revedeai copiii și nepoții nu o pot uita și mă doare pentru că nu o mai pot vedea . . . doar în fotografii
Ești în sufletul meu și al tuturor, al celor care te vor iubi veșnic
Dacă mă auzi, de fiecare dată când îți vorbesc în gând, vreau să îți spun că îți duc dorul, vreau să îţi spun că aș vrea ca de fiecare dată când vin acasă să te găsesc în poartă zâmbind și să îți sărut obrajii ca întotdeauna și să ne strângem mâinile ca altă dată
Îmi este dor de tine așa cum niciodată nu mi-a fost de nimeni altcineva
Dacă vezi ce îți scriu, să știi că o să îmi lipsești o viață întreagă, o să îmi lipsești atât de mult încât nu o să mai pot respira
S-a dus o parte din mine, din sufletul meu și din viața mea, iar tu ești acea parte
Un vis mi s-a stins odată cu plecarea ta
În ziua în care o să devin mireasă tu nu o să mai fi acolo, lângă mine, alături de noi toți
Ai lăsat atât de mult dor în urmă și durere
Nu pot să accept că nu mai ești
Nu pot, nu o să pot vreodată pentru că nu mă lasă inima, sufletul și mintea
Nu o să pot să te uit vreodată pentru că ai fost unic şi special
ca om şi soţ, ca tată şi bunic
Refuz să cred că de fiecare dată când o să pășesc în curtea şi în casa în care tu ai trăit și eu am copilărit nu o să te mai găsesc

E greu când ne moare copilăria
Atât de greu, încât mă face să vreau să mor și eu

TU ai fost și vei rămâne copilăria mea, de aceea nu te pot uita 

 

 

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Off, cu fiecare plecare a unui bunic, ne pierdem câte puţin din copilărie, din poveste.
    Îmi pare rău pentru pierderea ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s