Tu mă privești, iar eu te văd.

Tu mă privești. Mă privești în surdină, printre umbre grele și trecătoare, dar te văd. Eu te văd.  Îmi privești totul. Privirea pierdută și singură, trupul neliniștit, desprins din gândurile tale care se vrea mângâiat. Măinile mele reci care se vor încălzite de respirația ta doar a mea, care se vor împodobite cu inele argintii aduse de tine, din adâncul tău. Atât de argintii, încât atunci când ridic mâinile spre soare,  mii de raze să se împrăștie în jurul meu, iar atunci eu să vibrez cu tine, în adâncul tău. Părul meu moale, rosu, mai roșu ca obrajii mei, seara , când buzele tale tânjesc să adoarmă pe ale mele, care se vrea prins de mâinile tale albe.

Îți cer,  Acum, să te oprești Aici, doar Aici și să încetezi să mă mai privești. Caută-mă.  Găsește-mă. Iar apoi lasă-mă să-ți simt brațele în jurul meu, iar buzele tale pe ale mele. Acum.

150701_487120381384398_1744933739_n

Publicitate

5 răspunsuri la „Tu mă privești, iar eu te văd.”

  1. Thanks for showing interest in what I put out too. I sincerely hope you continue to find my works entertaining & pleasurable. Be safe.

  2. Cuvintele astea au viață 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s