Tot pustiul îl asculți

Și de vrei să asculți natura, păsările cum cântă sau glasul lui, tot pustiul  îl asculți. Și toamna se apropie – și plouă – și pereții cad. Nu mai ai părul lung, iar ochii ți-au părăsit demult privirea. Vântul ocupă deja mult prea mult teren în fața gândurilor tale – acum împrăștiate. Speranțele pierdute – încă – stau așezate pe lângă tine.  Și mintea ți-e invadată de priviri rătăcite –  care te prind de mână și te saltă în zgomot. Nu mai simți nimic. Ești deja un alt om. Un om pustiu. 
 – Și vreau să mă aștepți într-o zi sau într-o noapte de toamnă goală. Să te asiguri că cerul e pustiu și niciun soare sau nicio stea nu o să apară, altfel am să trec pe lângă tine și tot pustiul o să îl asculți. Am să-ți ofer tot ce am – începând cu mine. Am să strig stelele  și am să le rog să îmbrace cerul, apoi am să ți-l pun în palme. E un lucru imaginar, dar în esență ..  îți face chipul să vibreze. 
 Ai adormit ascultând pustiul. 
 
e frumoasa
 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s