Toate din nebunie

Când cerul strănută – te împrăștie . Și stai neclintit – exact ca la școală, cu mâinile la spate și privirea în față – pierdută. Îți mai cade din când în când capul pe spate , iar lacrimile sunt aruncate jos de durere. Ce asociere ! Te gândești acolo. Ea te așteaptă. Tu, tu ai uitat să mergi . . Asta gândește Ea. Nu știe că cerul a conspirat împotriva voastră, Azi. Cu puțin curaj îți poți aduce mâinile în față – să le privești. Îți va fi mult mai ușor.   

DSCN2655Ai vrea acum să îi vezi privirea. Ai vrea acum să o privești. Ai vrea acum să știe prin ce treci. O dată cu cerul, împreună cu mâinile – ai căzut.  Ți-au distrus visele. Și ăla – și aia – și toți. Și cerul. Toți au uitat că și Ei au iubirea lor. Visele lor. Au privit senin când obrazul ți-a fost inundat de lacrimi și mâinile nu le-ai putut mișca. Ți-au dezgolit pieptul – să vadă cum durerea umblă hoinară, fără niciun sens, fără niciun gând în trupul tău deja  căzut. Îmi place privirea ta când ești bântuit de amintiri și cerul sticlos gata să strănute din nou spre tine mai tare ca ultima dată. Tocmai ți-am zâmbit.

 

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. aurelstuparu spune:

    Frumos…bine spus,m-a impresionat.Mai rar…din pacate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s