Privirea lui

E noapte. Te mai sărută pe frunte încă odată, iar apoi pleacă. E noapte.
Închide fereastra de lângă usă, întoarce capul și se mai uită pentru ultima dată.
Pleacă.
Și florile astea parcă își aduc cu privirea lui din noaptea aceea.
O imagine pictată impecabil cu nuanțe apropiate de culoarea ochilor lui.
O culoare răvășitoare doar în privirea ta.
Eroare.
Azi, azi s-a întors din nou pentru tine. Te sărută din nou pe frunte, dar pentru ultima dată fără alte întrebări.
Și te-ai încălțat cu emoția sărutului pe frunte. Și-a lăsat și barbă.
Emoție.
A dispărut.
Îți dorești să se întoarcă, îți dorești să apară.
Caută-l.
Neatenție.
Trec ore. Trec zile. Au trecut 7 luni.
Și frica și-a construit un imperiu în sufletul tău.
Inima te doare.
Devine insuportabil.
Privirea lui te-ar ajuta acum.
Dar nu știi unde e – dacă nu îndrăznești să o cauți.
Cauta-l, acum.

( Imagine)

DSCN2475

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Adina Mirela spune:

    Domnule, mulțumesc.

  2. dumitruichim spune:

    foartea frumoasă poezia și imaginea. felicitări.

    p.s.
    Bine că au fost 7 luni și nu 9, nu? Get it?

  3. M's words spune:

    Iubire , binecuvantare sau blestem?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s