Fără culoare

M-aș plimba acum – Oriunde – Sau să stau pe malul unui lac – Să stau pe un pod fără culoare și să visez –  Să visez tot ce mă poate face să zâmbesc – Iar vântul să îmi mângâie auzul – Să mă zdruncine cu putere și pielea să mi-o trezească. 

Să vorbesc ciudat –  Să construiesc povești din cuvinte fără sfărșit  și să le continui într-o altă seară fără culoare – Să mă plimb cu bicicleta – Înconjurată de un aer curgător cu idei revoltate și praf oprit – Vântul să danseze cu părul meu până când sorele răsare și din nou se va scălda în el 

…       …        …

    ( tărziu în noapte/ 22-3.6.13  )

77800_332879520141819_93565862_o

Publicitate

4 răspunsuri la „Fără culoare”

  1. Visele sunt porţile sufletului în nevoia de evadare. Ce aştepţi?

  2. Ți-am zâmbit și eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s