Frumos și liniștit

Îmi plac plimbările noaptea și apusul soarelui cu nasturii rupți la cămașă.

Momentul acela când te cuprinde delirul cerului și corpul se pierde în aer, în gânduri și idei. Idei care demult așteptau transformate în fapte. Momentul acela când simți că te arunci într-un gol fericit. Un gol fără capăt, un gol infinit, un gol vibrant și în același timp plin. Gol, dar plin. Momentul acela când simți cum o senzație electrizantă te cuprinde. Îți cuprinde tot corpul într-un dans visător și ai impresia că nu o să se mai oprească vreodată. 

Sorele apune încet, încet, iar cerul se umple de stele argintii. Stele care cad, apar, iar cad. Stele care strălucesc când mai tare, când mai încet, iar atunci ai impresia că îți fac cu ochiul. Nebunie. Momentul acela când simți doar liniștea din jurul tău, când doar vântul rece te mai trezește din visare. Visarea aceea cu ochii deschiși îndreptați către cer.  

Seara aceea când vrei să te bucuri de apus doar cu El lângă tine. Unul lângă altul, neîncetat.  Să îi simți inima cum se zbate când îl privești, cum se pierde și tresare la fiecare trecere cu mâna prin părul lui răvășit. Să iți dorești să nu se oprească din privit stelele, doar ca tu să îi vezi strălucirea ochilor. Ochii aceia în care ai impresia ca te pierzi, care iși aduc cu marea. Marea pe care vrei să o vezi pentru prima dată cu El.  Seara aceea când vrei să povestiți și să visați împreună la viitor. Seara aceea în care amintirile vă răscolesc și vă fac să vreți să le retrăiți. Seara aceea când ajungi să îl asculți fără să scoți un sunet, nici să mai respiri de frică să nu îl întrerupi, când vocea lui îți vibrează tot corpul și imaginația te cuprinde. 

Un început de nebunie frumos și liniștit – când trăiești profund și important – în care cuvintele mor și îți mai rămâne doar tăcerea.  Un început în care ai impresia că o să explodezi la fiecare fior – în care poți să călătorești imaginar printre stele. Un început în care ești dominat de frumos – nebunie – El – stele – cer – tăcere și  cuvinte rostite a doua zi cu privirea către o imagine. Imaginea apusului de soare,  imaginea nopții cu stele argintii și vocea lui vibrantă. 

 

14 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Adina Mirela spune:

    Azi , nu e ziua mea frumoasă și ceea ce ai scris – mi-a dat o stare. Mulțumesc. Ți-am zâmbit.

  2. Cuvintele tale m-au facut sa zambesc 🙂

  3. Adina Mirela spune:

    Mulțumesc și eu . Ți-am zâmbit din nou.

  4. Mugur spune:

    Mulțumesc pentru zâmbet și nume!

  5. Adina Mirela spune:

    Ți-am zâmbit, Om bun.

  6. Mugur spune:

    „Un început de nebunie frumos și liniștit – când trăiești profund și important – în care cuvintele mor și îți mai rămâne doar tăcerea.” Frumos spus! Și mă gândesc: imensă și plină este tăcerea, plină de tot cuprinsul sufletului!

  7. Adina Mirela spune:

    Ți-am zâmbit.

  8. Diana şi Dan spune:

    Cu mare drag. 😛

  9. Adina Mirela spune:

    Mulțumesc frumos.

  10. Adina Mirela spune:

    Există, există unul sau, chiar, mai multe în funcție de fiecare. Ți-am zâmbit.

  11. aurelstuparu spune:

    Stiu,nici eu nu am.Sau daca exista unul,e in functie de fiecare probabil

  12. Adina Mirela spune:

    Frumos cum ai punctat. Nu am un răspuns pentru întrebarea ta, dar m-a pus pe gânduri.

  13. aurelstuparu spune:

    Sau atunci cand tot ce ai nevoie e EA,fara vorbe,fara nimic doar sa existe!dar ce faci cand EA nu mai e?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s