Un El nebun și frumos, dureros de frumos.

E liniște.  Într-o cameră plină și sufocantă, cu picturi înflorate pe peretele din spatele patului, cu sertarele trase haotic și oglinda prăfuită cu bilețele amuzante și îndrăgostite, cu florile pe jumate înflorite care se zbat să se nu ofilească așa devreme, un EL respiră greu, întins pe pat, cu privirea pierdută, purtată în alte locuri și lacrimile staționate în gat.  E trist și singur, izolat și de neatins. Vibrează o dată cu aerul și tresare la fiecare petală desprinsă din flori care se rostogolește în gol și cade  pe noptiera de lângă pat. Ceasul din dreapta, alb cu cifre imense, îl dezamăgește cu fiecare minut liniștit și îl saltă din pat la fix. 

Se plimbă. Are momente când se duce până la ușă în încercarea de a o deschide, dar brusc se oprește. Se întoarce și se aruncă în pat gânditor, cu degetele de la mâini neliniștite și buzele roase, cu fața ruptă din gânduri și părul răvășit.  

E neliniștit și agitat, îndrăgostit și plecat. 

Publicitate

9 răspunsuri la „Un El nebun și frumos, dureros de frumos.”

  1. Mulțumesc, mulțumesc frumos.

  2. Mulțumesc frumos, Malina. Ți-am zâmbit.

  3. Fascinant scrii, Adina Mirela!

  4. Îți zâmbesc, acum și mereu.

  5. Cata dragoste pui in staptele unor cuvinte.. 🙂

  6. Ți-am zâmbit, Daria.

  7. Aceasta postare imi aminteste de tata…o singura descriere, un singur suflet… de care nu mai stiu nimic de multa vreme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s