. . lungă, Tăcere.

” Mi-e dor de tine. –  Mă faci să plâng. „

Așa începe un alt dor.  Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare și trăiesc fără să mă mai gândesc, fără să mai simt nevoia să mă gândesc la tot și am parte de o desprindere absolută.  

Mă întind în pat, încep să mă gândesc și parcă aș vrea să întind mâna spre ceva, spre cineva și o fac, dar nimeni, nici o prindere, doar gol și liniște.  Adevărul este că, acum când scriu am parte de o liniște captivantă. Aș putea să țip, să pun muzică pe fundal, să sar în sus, să mă invârt prin casă – degeaba – tot liniște aș simți, aș face toate astea fără niciun rost, liniștea e prea captivantă,  s-a prins puternic de mine, de urechile mele, de mintea mea. 

Nimic nu mai face ca inima să bată puternic și înspăimântată, nimic nu mai face ca muzica să explodeze în mine de fericire și să simt, nimic. Mă auzi ? Nimic…

Faptul că nu mai știu să mă înalț  spre tine ca o strigare, în timp ce tu cobori spre mine ca o voce, mă înspăimântă. Inima ar putea să bată acum înspăimântată, dar nu o face. Ascultă, doar ascultă și nu reușesc  să înțeleg ce aude și de ce stă liniștită, de ce ascultă când e doar liniște. 

Ştiu, ascultă liniştea.  Şi inima iubeşte liniştea. 

Aș vrea să simți liniștea asta captivantă. Cred că ţi-ar plăcea, știu cât de mult iubești liniștea și tăcerea dintre noi și da , uneori trebuie să lăsăm tăcerea să vorbească și cuvintele să le ascundem, să le spunem să tacă, să facă liniște și să asculte cum vorbește tăcerea.  

Acum când sunt tristă și nu numai sau reformulez – sunt momente când aș vrea să îți spun ce mă apasă, ce face să mă doară sufletul și nu pot.  Mă uit la tine, te privesc și nu pot. Îți văd strălucirea din privire, zămbetul ochilor și ești frumos, un om frumos, cum îmi place să îți spun.

 Ce simt acum e un început de nebunie amestecată cu o usoară depresie. Simt că nu mai aparțin nimănui, că sunt singură și liberă și spectacolul oferit de liniște mă invadează încet, încet.  E prima dată când simt că liniștea şi tăcerea dor. Mă doare pentru că nu sunt cu tine, nu suntem doi, și privesc singură spectacolul. Știu, dacă ai fi fost aici , tăcerea, liniștea nu ar mai fi durut. Eram doi,  noi doi. 

Vreau să fim doi, vreau început de toamnă, culori calde și soarele să ne sărute chipurile brăzdate de fericire, nebunia să ne învăluie. Știu, mai este atât de mult timp până sosește toamna, trebuie să suportăm încă două anotimpuri. Te vreau aici, să îţi spun cât de frumos eşti, cat de ‘ groaznic de mult ‘ te iubesc,  să îţi spun că îmi este dor de tine şi chiar acum în momentul acesta îmi vine să fug în lumea ta.

Câteodată am impresia că strigi după mine şi eu nu pot să ajung la tine. Parcă mi se înfundă urechile, aud ţipete care mă împiedică să te aud, oameni care mă opresc. 

Acum tăcere.. 

 

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Păcat de culoare.
    Te exprima, mistuită de pasiune,
    Ce sub varii măşti verbale,
    Se voia ascunsă, dar eu o percepeam
    Şi prin mască, o trăiam.
    Madi şi Onu

  2. Modigliianni spune:

    Sarut mana de „follow”. Sper sa gasesti ceva care sa-ti placa, pe la mine pe „acasa”. Sunt cam multe, si cam diferite. In fine. O seara linistita sa ai.

  3. ajaytao2010 spune:

    Nice reading about you.

    Thanks. for visiting my blog Ajaytao2010@wordpress.com. Browse through the category sections, I feel you may definitely find something of your interest.

  4. Corect, şi vai, acelui, asemeni mie ,
    Ce tâlcul din răspunsuri, nu ştie să-l măsoare.
    Poate ar fi mai bine, să-şi vadă de cărare,
    Spre-a binelui simţire, din propria-i suflare!
    Madi şi Onu

  5. Într-adevăr, răspunsurile tale au multă discreţie. Îmi place să le ascult, să vibrez la unison, cu ele cu ceea ce pare vibraţia unei inimi special sensibile
    Şi mă emoţionez.

    Onu

  6. Inclusiv,”lungă, Tăcere”?
    Ciudată făptură, trebuie să fii!
    Îmi dai fiori, de nebănuite surprize!
    Onu, simplu, fără a.t.

  7. Eu nu uitare, cer aşteptării
    Cum aş putea trăi fiorii, ce dau contururi fericirii?
    A T Onu

  8. Nu mai trec, după răspuns. Aşteptarea spune mult!Sau poate ea, e un răspuns?
    World

  9. edera83 spune:

    Frumos,foarte frumos……………..

  10. calatorru spune:

    Si mie-mi plac claviculele (vizibile) 🙂

  11. Deja, prin tine, mirificul se conturează!
    Tot ce ne dorim, ca-n blogul tău, să fim!
    Onu

  12. Şi totuşi, e un răspuns, fie ce-o fi, încep să mă legăn, lângă avatarul tău.
    Ba chiar sper, în vis, să-mi şi apară.
    Mă culc şi eu, zâmbind, pe-al tău, aşteptând.
    Oare, mi se pare, tu să fii aievea?
    Onu

  13. Poate ai dreptate, artiştii au simţuri fine.
    Dar mie, nu-mi plac sincopele, fie şi dacă se revine.
    Prefer legănatul lin şi blând al norilor omogeni, ca încărcătură hidrologică.
    Bucuria unei clipe, nu trebuie să fie întunecată de discrepanţe opiniale.
    Să scriu, Al tău totuşi, Onu?
    Iar îmi vei răspunde cu vreo nostimadă!?

  14. Adină,
    Ce bine mă cunoşti, Lungă….,şi tristă tăcere!
    Atunci….,
    De ce de mine fugi, nefăcându-mi pe vrere?
    Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s